I believe in nothing
Not the end and not the start
I believe in nothing
Not the earth and not the stars
I believe in nothing
Not the day and not the dark
I believe in nothing
But the beating of our hearts..
I believe in nothing
100 suns until we part
I believe in nothing
Not in Satan, not in God
I believe in nothing
Not in peace and not in war
I believe in nothing
But the truth in who we are
30 seconds to Mars – 100 Suns
Azi am petrecut vreo 3 ore in Frederiksberg Have (Frederiksberg Park), care dupa parerea mea e cel mai tare parc din cate am vazut pana acum. Chiar superb, indiferent de anotimp.. Asa ca mi-am luat frumos Nikonul, cateva haine in plus, sa nu ma congelez cu totul si am plecat la plimbare.. Am facut peste 500 de poze si o parte din ele sunt pe flickr.. So, go here and check if you want to see it.. 
Dupa 2 saptamani si ceva de pauza, i’m back to school. Si cred ca e prima data cand sunt chiar incantata ca incepe scoala ) Probabil pentru ca e total diferit aici si chiar e o placere sa vii la cursuri. And I missed the guys! Pe 19 am examenul.. si trebuie sa ma gandesc cum sa imbin frumos tot ce am lucrat intr-o prezentare. So lets have fun at school!
Bun.. 2009 e gata.. A fost un an in care am crescut, am terminat liceul si am plecat in Danemarca. Un an in care am inceput sa ma descurc singura, sa fiu independenta si sa progresez. Un an in care am cunoscut o multime de oameni noi, de prin o gramada de tari. Un an bun, poate chiar foarte ok. Si da, m-am simtit foarte bine la 18 ani.
Ce vreau eu de la 2010?
- putin mai mult timp liber
- sa tina anumite chestii
- sa fiu sanatoasa si fericita
- alte chestii care se realizeaza pe baza celor de mai sus.. Daca alea merg bine, toate vor merge.. Sper.
An nou fericit tuturor! Si sa aveti parte de tot ce e mai bun.
2:41 am.. broken thoughts and sleepless night. It happens once in a while.. or more often now.. well, it doesn’t matter, I’m keeping my eyes wide open, trying to figure out these feelings and get over it. The problem is that I’m saying the same shit every time and basically I’m not doing anything. I’ve made a mess of me, thinking about this over and over again. I’m dreaming about something that maybe isn’t real.. and my dreams are just fading out. It’s so quiet around me, like at some point I’m going insane.. it feels good to hear the sound of a heartbeat, it reminds you’re still alive. But you know, if it doesn’t break your heart it isn’t love.. if it doesn’t break your heart it’s not enough.. You can’t set me free, you can’t silence these feelings. And I don’t want you to silence this, I want you to make it complete. I’ve lost myself or most of me.. but you haven’t lost me yet. I really miss you..
..se numeste dor si apare cand te astepti mai putin.. cand auzi un alint pe care acum cateva saptamani il auzeai zilnic si acum il auzi pentru prima data de cand ai plecat.. cand le auzi vocea celor de acasa.. cand stii ca nu ii vezi cu lunile si cand ajungi sa ii vezi, e timpul mult prea scurt ca sa acoperi tot dorul si parca pleci cu un dor si mai mare..
Nu e vorba, sunt bine aici.. imi merge bine si tot e frumos.. dar mi-e dor.. si sunt obosita.. si satula de anumite chestii.. si dezamagita de anumite persoane.. dar e bine, fac ceva cu viata mea si ador Copenhaga.. am oameni frumosi in jurul meu.. si oameni si mai frumosi acasa care imi arata in fiecare zi cat de mult tin la mine..
Si mirosea a el.. Nu-si gasea locul, nu-si explica de ce prezenta lui era atat de puternica. Analiza ultima seara si si-a dat seama ca nu a semanat deloc cu ce au avut pana atunci. Obisnuinta si gesturile normale parca au prins alte directii, era totul prea perfect. Poate pentru ca stiau ca e ultima data cand se vad si vroiau ceva altfel, de neuitat. Saruturile de alta data pareau atat de departe, parca erau alte persoane pe atunci. Nu mai erau doua masinarii fara sentimente, care aveau cateva momente de placere. Au invatat sa simta prin simple jocuri de gesturi si cuvinte, nesemnificative pentru unii, sa-si astearna unul altuia in gand si suflet tot ce nu au avut pana atunci.
Se juca cu parul ei si o saruta pe frunte cu atata drag incat parea alta persoana. Se uita in ochii lui si citea sinceritate. Zambea ca un copil implinit. Probabil era una dintre putinele dati in care cineva avea ocazia sa il vada atat de sincer. Mastile nu isi aveau locul, oricat de mult incercau sa se ascunda. O saruta cu drag, cu dor, cu durere si bucurie in acelasi timp. Erau ei si atat. Nu mai conta acel el de zi cu zi, cu care erau toti obisnuiti. Nu mai conta acea ea, rece si distanta. Amandoi pareau total schimbati. Si poate chiar asta e, poate doar pareau. Sau poate a fost real. Da. Pentru ca a fost prima si ultima data cand au lasat frica si masca la o parte si au fost ei…
Oamenii astia sunt geniali! Ma gandesc ca majoritatea ati ascultat macar o data “Here without you” sau “Kryptonite”. Sunt blocata pe intreaga lor discografie, sunt absolut mortali. Nu am gasit nici macar o melodie care sa nu`mi placa. Va las sa ascultati doua dintre melodiile mele preferate. Enjoy!
Landing in London
Here without you
Hai dormi.. Azi e randul meu sa iti veghez somnul. Astern acorduri de pian printre lanuri inflorite cu maci si te ajut sa zbori printre adieri usoare de vant si culori de primavara. Oricum vantul parca zambeste in jurul tau, iar asta te face sa radiezi. Face piruete, prin curenti mici si miscari line, de parca ar dansa. Iti inconjoara totul si asta iti da privirea de copil. Hai dormi.. am inceput sa-ti ingan canturi, pentru a face acest copil mai implinit. Zambeste-mi in somn si am sa stiu ca ma descurc, ca fac ceea ce faci tu noapte de noapte aproape la fel de bine ca tine. Ajuta-ma sa te deconectez de la lumea asta rea, sa-ti aduc linistea in ganduri si amintirile in suflet.
You could run from someone you feared, you could try to fight someone you hated. All my reactions were geared toward those kinds of killers – the monsters, the enemies. When you loved the one who was killing you, it left you no options. How could you run, how could you fight, when doing so would hurt that beloved one? If your life was all you had to give your beloved, how could you not give it?
Breaking Dawn e preferata mea. Pur si simplu geniala, incepand de la prima pagina si terminand cu ultima. Emotiile Bellei de dinainte de nunta, luna de miere, intoarcerea problematica, transformarea ei, Nessie, Volturi, tot. Absolut tot.
Nessie e adorabila, mi`as dori asa un copil ). Intr-adevar parca are darul de a te atrage de partea ei. Nu ai cum sa nu o adori. Stephenie o descrie perfect, cu tot valul de sentimente si trairi care o cuprind. “Creatura” care o macina pe Bella s-a dovedit a fi cel mai frumos personaj din Breaking Dawn.
Bella, dependenta din prima clipa de viata care creste in pantecele ei, nu accepta sa renunte la ea sub nici o forma, fara sa tina cont de riscuri. Singura cale sa scape era sa fie transformata dupa nastere. Dupa asta, pe cat de ghinionista si slaba era in viata ei umana, pe atat de puternica e acum. Are un autocontrol perfect, fiind chiar mai tare decat vampirii “batrani” in fata tentatiei sangelui uman. A fost capabila sa isi apere familia de Volturi, invatand repede cum sa-si controleze talentul.
Edward, chinuit de durerea ca ar putea sa o piarda pe Bella, incearca prin toate metodele sa o faca pe sotia lui sa renunte la copil. Dar in momentul in care ii aude pentru prima data gandurile lui Nessie, stie ca micuta lui nu ii vrea raul Bellei si ca vrea sa o chinuie cat mai putin.
Rosalie a fost cea care a ajutat`o pe Bella sa isi pastreze fiica, neparasind-o pe Bella nici macar pentru un moment, temandu`se pentru viata micutei.
Jake se indeparteaza de Sam, pornind pe drumul lui pentru a o apara pe Bella de restul varcolacilor, acestia crezand ca venirea pe lume a lui Nessie reprezenta un imens pericol si ca nu trebuie sa se nasca. Devine “cainele de paza” al familie, alaturi de Leah si Seth care venisera dupa el. Dupa nasterea lui Nessie, Jake realizeaza ca de fapt micuta e jumatatea lui. Ajunge la concluzia ca el nu o iubise pe Bella, iubise partea aceea din ea care trebuia sa fie Nessie.
Sa nu cumva sa o ratati! Merita. 
I knew it was working then, so I concentrated even harder, dredging up specific memories I’d saved for this moment, letting them flood my mind, and hopefully his as well. Some of the memories were not clear – dim human memories, seen through weak eyes and heard through weak ears: the first time I’d seen his face… the way it felt when he’d held me in the meadow… the sound of his voice through the darkness of my faltering consciousness when he’d saved me from James… his face as he waited under a canopy of flowers to marry me… every precious moment from the island… his cold hands touching our baby through my skin… And the sharp memories, perfectly recalled: his face when I’d opened my eyes to my new life, to the endless dawn of immortality… that first kiss… that first night…
Comentarii recente